Toată lumea vrea apropiere… dar de la distanță
Toată lumea spune: “vreau conexiune”, dar fug când devine real
Scroll după validare, suflet digital
Zâmbete curate pe story, dar în privat s rece
Vorbim de profunzime… dar nimic nu ne leagă
Te vrei autentică, dar doar în control
Îți place ideea de “noi”, nu omul din rol
“Mi-e dor de ceva sincer” spui ușor, repetat
Dar când îl ai în față… devii evazivă deodat’
Îți scriu, îmi răspunzi, chimie aparentă
Dar la primul adevăr, dispare intenția
Vrei să fii dorită, dar fără să oferi
Vrei să fii căutată, dar fără să te implici
Vrei tandrețe pe buze, dar ții ușa încuiată
Vrei intensitate… dar doar calculată
Vrei conexiune… dar doar când îți convine
Vrei să arzi încet… dar fugi de suspine
Spui că vrei real… dar îl filtrezi perfect
Și când devine viu… îi dai reject
Zici “vreau experiențe”, dar le pui în tipare
Încadrezi oameni rapid, fără întrebare
“Nu e genul meu” verdict instant
Dar nici n-ai apucat să vezi ce e în spate, constant
Vrei joc de priviri, dar controlezi scena
Vrei mister… dar tu scrii problema
Ceri apropiere, dar ții distanță
Iar când te apropii… o faci cu rezervă și gheață
Vrei să fii aleasă, dar inițiativa lipsește
Vrei să fii dorită, dar nimeni nu te găsește
Pentru că între “vreau” și “fac” e un zid
Și dragostea moare în ce nu e decis
Toată lumea vrea ceva real… dar doar în teorie
Când devine viu… dispare chimia
Vrei conexiune… dar doar când îți convine
Vrei să arzi încet… dar fugi de suspine
Spui că vrei real… dar îl filtrezi perfect
Și când devine viu… îi dai reject
Toată lumea vrea apropiere…
dar nimeni nu rămâne când e aproape
